Până la vârsta de 35 de ani am fost o persoană slăbuţă, exceptând perioade scurte când mă „rotunjeam” uşor. Nu ştiam atunci că aceste perioade prefigurau problemele mari cu greutatea pe care aveam să le am mai târziu.

În 2002 atât eu cât şi soţul meu (fost sportiv de performanţă) am început să luăm continuu în greutate. În ciuda eforturilor noastre – diete din ce în ce mai drastice, tablete „miraculoase” care garantau pierderea rapidă şi definitivă în greutate, ceaiuri diverse etc – am reuşit să atingem trista performanţă de a deveni din ce în ce mai graşi mâncând din ce în ce mai puţin!

Îmi doream să reuşesc ceea ce credeam atunci că poate este imposibil: trebuia să găsesc o cale prin care să rămâi suplu mâncând gustos şi sănătos!

Acum pot afirma cu certitudine că acest lucru este posibil.

Cel mai important lucru pe care l-am învăţat: din toate teoriile emise în legătură cu menţinerea greutăţii ideale una singură este argumentata solid din toate punctele de vedere (studii, experienţa clinică, suprapunerea exactă cu fiziologia corpului nostru) – aceasta este alimentaţia bazată pe indici glicemici, ca mod de viaţă sănătos pentru menţinerea unei siluete frumoase.

Atât eu cât şi soţul am început (la începutul lui 2006) să utilizăm indicii glicemici în alimentaţie şi au început să se vadă rapid primele rezultate: slăbeam vizibil şi ne simţeam mult mai energici ca înainte. Mâncam din ce în ce mai bine şi slăbeam din ce în ce mai mult!

Însă lipsea ceva ca lucrurile să fie perfecte...

Nu puteam consuma pâine şi dulciuri. Fainurile din cereale (chiar integrale fiind) nu puteau fi combinate cu grăsimi, deci nu era voie: pâine cu friptură sau cu salată de vinete, cozonac, tort cu cremă etc.

Gurmandul care sălăşluieşte în mine s-a pus pe treabă: era important să concep o faină care să-mi permită să mănânc pâine şi dulciuri!

După sute de kilograme de aluat aruncat la coşul de gunoi, a venit şi ziua în care am reuşit ce îmi propusesem: pâinea a ieşit pufoasă şi în acelaşi timp dietetică cu adevărat, cozonacul a crescut la fel de mult ca şi cel făcut de bunica pe vremuri – însă acesta nu mă îngrăşa.

Din ce în ce mai mulţi cunoscuţi au început să ne roage să le dăm din această făină minune, vedeau pe noi şi pe cei care încercaseră deja metoda că sistemul funcţionează!

După puţin timp am realizat că lansarea pe piaţă a acestei făini va reprezenta pentru foarte multe persoane şansa de a slăbi şi de a reuşi să-şi menţină greutatea în limite normale fără ca acest lucru să le afecteze bucuria de a se aşeza la masă.

Astfel că am înregistrat „Slăbeşti mâncând”, o marcă – umbrelă pentru o gamă de produse dietetice care sunt concepute pe principiul alimentaţiei care utilizează indici glicemici.

„Slăbeşti mâncând” reprezintă un stil de viaţă. Veţi fi supli şi sănătoşi, veţi mânca săţios şi gustos, vă veţi permite bucuriile culinare ale persoanelor care nu au ştiut poate niciodată cât de grea este lupta cu kilogramele în plus!

În încheiere, probabil că dacă nu aş fi trecut personal prin experienţa de persoană cu obezitate constituită nu aş fi înţeles acum cât de extraordinar e să te aşezi liniştit la masă. De aceea cred că aceea perioadă scurtă din viaţa mea în care am fost plină până la refuz de complexe şi frustrări a reprezentat până la urmă şansa de a aduce azi o contribuţie infimă la ceea ce sigur mâine va fi alimentaţia viitorului.

Dr. Gabriela Man